| Cârtiţa Am visat că m-am preschimbat Într-o cârtiţă, sub oraş Încet, încet am început să sap Coridoare lungi şi fierbinţi Înghiţeam bulgări de pământ Întâlneam pe drum fluturi morţi... Deasupra mea, viaţa tropăia Dar eu săpam mereu, paralel cu ea Am încercat să-mi fac un drum către oraş Să mă-ntalnesc cu viaţa dar De fiecare dată asfaltul mă oprea Şi-n întuneric mă-ntorceam plângând. Lacrimile au inundat labirintul de sub oraş Deasupra mea, viaţa tropăia Dar eu fugeam de ea Să nu mă-nec Mă depărtam de omul care-n oraş dormea Şi mă visa pe mine sub pământ Am să sap până am să găsesc Drumul către om... să-l trezesc Am să sap până am să găsesc Drumul către cer... să-l privesc Am să sap până am să găsesc Viata mea din nou... s-o traiesc Am să sap până am să găsesc Drumul către om, să-l trezesc Într-o zi am să mă trezesc Şi-am să-ncep din nou... să trăiesc. Bed For Love We had a bed for love and now there’s just a bed for two... Honey, they don’t fix love on TV. I never give, you only ask, we’ve nothing left to share... Funny, we don’t even seem to care. So, I believe I have to go To somebody else’s show, To somebody else’s stage, Where I can play All my stupid games of love And she’ll take me high above, Where my fears turn into endless kisses... I’ve been your puppet, been your friend, I’ve been your backstage door. I was your best supporting act, can’t play no more. I’ve given up my friends, my life, my everything for u. But I am no good, You need a love manager With Armani suits... He should troubleshoot The cause of your love I am just no good So I’ll set myself free, Watch me baby! So, I really need to say goodbye! Do not even dare to cry! You just killed our love, don’t look into my eyes! Don’t believe in „coming backs”! Good old times or casual sex! Somewhere, in this world, I’ll find The girl who dreams to take me high... Now, I’m so sure I got to go for somebody else’s show, To somebody else’s stage Where I can play my games of love. She’s gonna help me through the night, She’s gonna be the morning light, She’s gonna teach me all her crazy little games of love... I leave our bed for two because I badly need some love… Fotomodele Şampanie, vise, limuzine, televiziuni şi bani. Oraşe mari, petreceri albe, hoteluri şi lumini. Şedinţe foto-n paradis, pe yahturi argintii, vei fi fotomodel Şi înger coborât pe podium ai să fii. Dar nimeni nu-ţi spune câte nopţi vei plânge în camera ta de hotel, Tot timpul râvnită, tot timpul vânată, mereu hăituită de ei... Zâmbeşte-mi sexy, nu clipi, mai sexy vreau să fii! Doar eşti fotomodel!!! Ce naiba nu-nţelegi? Vreau stare, nu dormi!!! Te rogi de ei s-oprească jocul, puţin să te-odihneşti... Tot universul vrea reviste, nu poţi să te opreşti... Şi nimeni nu ştie că pozele alea ascund un copil speriat. Bărbaţii se-adună şi vor să vâneze, le curge dorinţa din ochi... N-au timp să privească copilul din tine, femeia pe toti i-a orbit. Cine e domnul ăsta care urlă că te vrea? De ce pe nas ai pudră şi de ce-ai slăbit aşa? Ce lung e podiumul acum, ce albă-i mintea ta! Şampania are gust de fier...- De ce pleci chiar acum? Doar este seara ta! În lift vrei s-ajungi ca să-ncepi iar să plângi şi-n braţe să poţi să te strângi. Privirile oarbe-ţi mai muşcă din carne, te dor încă pozele lor. Milioane de fete visează la tine, la camera ta de hotel... Şi nu le poţi spune câte nopti vor plânge... în camera lor de hotel... Pe sârmă Dacă oamenii-ar privi spre cer, într-o zi de mai Ar vedea pe-o sârmă doi nebuni, păşind îmbraţişaţi. O ţine în braţe, el o ţine în braţe Ea îl sărută cu ochii închişi.. Nimeni nu-i vede, oamenii-s în birouri Sunt în birouri, nu se uită la cer. Iubito, noi mergem pe sârmă, Păşeşte cu atenţie, nu vrem să cădem Sub noi e prăpastia, e lumea cu vise spulberate, Ai grijă cum calci! Ştiu că este frig aicea sus şi câteodată vânt... Acolo jos, însă, iubirea noastră De oameni s-ar lovi... Nu vreau să cad, nu, Nu vreau să cad, nu, Nu vreau să cad în prăpastia lor! Nu privi spre ei! Nu privi spre ei! Nu privi spre ei! Iubito, noi mergem pe sârmă, Păşeşte cu atenţie, nu vrem să cădem Sub noi e prăpastia, e lumea cu vise spulberate, Ai grijă cum calci! Undeva în Vamă Ar putea să fie plaja Somnului de după prânz Zona sufletelor noastre, Fără acces pentru turişti, Fără zgomotul vieţii cu orice preţ. Ţi-aş aprinde eu ţigara Cu o lupă de citit, Soarele iţi încălzeşte trupul Pentru seara ce vine... în curând... O să arzi toată noaptea, piele de foc. Undeva prin Vamă Când beţivii dorm... Soarele răsare, Ne vede-mpreună Şi parcă s-ar ascunde, Să nu deranjeze Dar nici el n-are somn... Expoziţia mea de scoici Cu vânzare pe sărut, De la noua pân’ la şase ţin deschis Sau vrei să înotăm Înspre miazăzi, Vrei să-notăm Către spuma din zare... Undeva prin Vamă Când beţivii dorm... Soarele răsare, Ne vede-mpreună Şi parcă s-ar ascunde, Să nu deranjeze Dar nici el n-are somn... Am să intru-n tine ca marea in cort Am să intru-n tine şi-am să cad în gol, Tremur tot şi îmi vine să plâng Cum să ameteşti de la un sărut? Limbile noastre dansează pe cer Iubito, tu imi dai mult mai mult decât cer... Sânii tăi arşi îmi strivesc inima Iubito, unde duce iubirea ta? Undeva prin Vamă Când beţivii dorm... Soarele răsare, Ne vede-mpreună Şi parcă s-ar ascunde, Să nu deranjeze Dar nici el n-are somn... Tata taie porcu’ Tata taie porcu’ uite-aşaaa! Porcul se revoltă, nu cred că vrea! Tata-l fugăreşte cu un cuţit, -Vrei să mă omori, bă? Eşti nesimţit! Sunt porc de Europa, sunt protejat! Vreau să-mi faci injecţie, certificat! De Crăciun vreau să stau cu scroafa mea S-aprindem şi noi pomul saidiridida! Vaca urlă tare, către cal: -Ţăranu înjughie porcu, e ilegal! Calul apelează 112: -E hărţuială mare de porc aici la noi! Găina se trezeşte: -Mama ce scandal, ce tare-n gură-i porcu’, e bestial!!! Lasă-mă fată-n pace să cotcodăcesc aşa: „Găina e-n Uniune şi porcu vrea cu ea!” Eeee…eee… uuuu… Ro-pa Eeee…eee...uuuu… Ro-pa -Ai grija, băi ţărane, ai grijă, fi atent! Am mulţi prieteni porci la noi în Parlament! Eeee…eee… uuuu… Ro-pa Eee…eee.uuuu… Ro-pa Dumnezeu nu apare la ştiri Dumnezeu nu apare la stiri. Dumnezeu nu omoară delfini. Dumnezeu nu topeşte gheţari. Dumnezeu n-are Vis nuclear. Dumnezeu nu votează-n senat. Dumnezeu n-a luptat în Irak. Prea ocupaţi cu distrugerea lumii oamenii sunt... Pe Dumnezeu nu-l ia nimeni în seama aici pe Pământ... Dumnezeu ne-a lăsat... Ne-a lăsat să ne facem de cap... Pe Iisus l-au făcut Superstar. Pe Dumnezeu l-au tipărit pe Dolar. Religia e marketing de război, Oamenii işi fac cruce dar privesc în gol! Ref: Dumnezeu ne-a lăsat... Ne-a lăsat să ne facem de cap... Fără Credinţă, corabia Umană rătăceşte prin spaţiu, se apropie furtuna, Se-ntunecă lumea... Totul se vinde, se cumpără totul, banii sunt calea, adevărul şi viaţa, Iisus nu mai vine... Dumnezeu se mai uită o dată spre lume, nu e nimeni să vadă că-ntinde o mână, nu e nimeni s-audă că şoapta iubirii El încă ne-o spune? Dumnezeu ne-a lăsat... Ne-a lăsat să ne facem de cap... Sâmbătă seara/E plin de fete Sâmbătă seara în oraş Animalele se-adună Fără o sută de parai N-ai cum să te plimbi prin junglă. E plin de fete, ooooh, Cu "fake"-uri de la Louis Vuitton! E plin de fete, ooooh, Colagen şi silicon! E plin de fete, ooooh, Cu sufletul vândut la mall! E plin de fete, ooooh, Cu bancomat în dormitor! Văd la bar o căprioară, ooooh, cu năsuc de îngeraş. Cu speranţă, mă apropii de buzele şi sufleţelul ei... -Pleacă de-aici, băi greiere! Ce maşină ai afară? -N-am maşină, zâna mea... -Bodyguarzi! Imi strică seara! E plin de fete, ooooh, Cu "fake"-uri de la Louis Vuitton! E plin de fete, ooooh, Colagen şi silicon! E plin de fete, ooooh, Cu sufletul vândut la mall! E plin de fete, ooooh, Cu bancomat în dormitor! Cum să fac să te găsesc? Fată simplă ca un măr. Printre porci mistreţi, Merele nu cresc... Vreau să dau jos Mizeria lor de pe ochii mei, S-o văd din nou, la orizont, Pe fata care naşte dor... E plin de fete, ooooh... Plin de fete, ooooh... Scrisoare către Făt Frumos Am crezut că, într-o zi, buzduganul va lovi în uşa mea şi am să ies să te îmbrăţişez. Aş fi vrut să-ţi revăd calul alb. Mi-ai promis că îl voi călări cândva... Şi acum, când, în sfârşit, aş fi putut... Ne-ai lăsat să rătăcim printre faruri de maşini... Mi-ai spus că trebuie să creştem mari şi să luptăm cu toţi zmeii din lume, dar nimeni nu mai vrea să lupte, Făt Frumos... Oamenii nu au timp să mai fie viteji... unii dintre ei spun că viaţa e o luptă, dar foarte rar aud pe cineva care să fie sigur că a câştigat sau a pierdut... Mi-ai promis că o să mă înveţi ce e onoarea, Făt Frumos... dar oamenii nu prea folosesc acest cuvânt... nici în reclame nu l-am prea auzit... foarte rar, prin filme, dar mereu se găseşte câte unul care spune că eşti un prost dacă ai onoare... Ai plecat şi nu m-ai lămurit... În fiecare seară, mulţi dintre noi ajungem în acelaşi loc, Făt Frumos... nişte case mici... iar eu ştiu sigur că am fost în castelul tău când eram mic... mi-ai spus că nu pot sta mult, pentru că venea zmeul şi trebuia să te lupţi cu el... şi toţi oamenii fac aceleaşi lucruri... Cei care sunt singuri intră în casă, aruncă nişte chei pe masă şi se duc la frigider, scot o sticlă de acolo şi beau din ea şi se uită în gol... Apoi se trezesc ca dintr-un vis şi se duc în altă cameră, unde se aşază pe o canapea şi dau drumul la televizor... Mii de oameni fac aceleaşi lucruri, în acelaşi timp, seară de seară, în aceleaşi case mici, Făt Frumos... Am fi putut fi singuri, Făt Frumos... Mi-ai promis că nu vor fi două nopţi în care să dorm în acelaşi loc, Făt Frumos... că o să zburăm peste munţi, călare pe caii noştri albi şi vom călători în acelaşi timp cu stelele, şi unde vom vedea o luminiţă cât de mică, acolo vom coborî şi vom înnopta... M-am gândit că s-ar putea să nu pot zbura, Făt Frumos, dar eram sigur că voi călători... Şi luminiţe sunt peste tot, Făt Frumos, asta mă doare... nici măcar nu ar fi trebuit să le căutăm... e mult mai simplu decât pe vremea ta, şi tu nu eşti aici... Ai spus că trebuie să facem ocolul pâmântului şi să răspândim Binele în lume, dar nu mi-ai explicat ce înseamnă Binele... Nu ai apucat... Tu ştii cât se ceartă oamenii pe chestia asta cu Binele... ?... Mă enervezi, Făt Frumos, pentru că eşti iresponsabil... m-ai lăsat cu ochii in soare... Vreau să fac tot ce făceai tu şi să trăiesc cum trăiai tu, Făt Frumos, şi să îi învăţ şi pe alţii... Prietenii mei trebuiau să mă ajute, nu Făt Frumos... Trebuia să plecăm împreună la drum... Iar eu trebuia să ştiu să îi găsesc şi să ştiu să îi aleg, nu, Făt Frumos?... Ei bine, află că sunt singur, Făt Frumos... Şi tu nu eşti aici... Fomilă, Setilă, Păsări-Lăţi-Lungilă... Ei bine, află că sunt înconjurat de nişte idioţi în costume gri cu care mă văd în fiecare miercuri la mall şi care cântă cântece despre bere şi nici măcar nu-şi mai amintesc de tine... îmi spun că au cunoscut-o doar pe Ileana Cosînzeana, dar că de tine nu-şi aduc aminte... şi râd, Făt Frumos, râd de tine, râd de mine... Ar fi trebuit să fii aici, laşule... să ne înveţi să luptăm... să ne vorbeşti despre onoare şi prietenie... să ne povesteşti despre sacrificiu... Ar fi trebuit să ramâi aici, ca să te poţi apăra, Făt Frumos, pentru că eu nu o pot face în locul tău, pentru că nu m-ai învăţat, Făt Frumos... ai plecat ca un laş, Făt Frumos... şi nu ne-ai învăţat nimic... Ai fi putut măcar să îmi spui cum ai făcut să o iubeşti doar pe ea, Făt Frumos... O singură fată... Măcar atât, Făt Frumos, pentru că eu ştiu că ea te-a ajutat mult... Cum ai reuşit să iubeşti o singură femeie... Te urăsc, Făt Frumos, te urăsc în numele tuturor calculatoarelor din lume... Tastez numele tău şi mii de pagini îmi vorbesc despre tine... Şi tu nu eşti nicăieri, Făt Frumos... Şi nici măcar Zmeul nu mai e printre noi... Aşa aş fi fost sigur că ai existat... Ai plecat, Făt Frumos, şi ai luat cu tine şi Binele şi Răul... Te urăsc, Făt Frumos... Te urăsc! Suflet normal De dimineaţă, plec de acasă Şi încerc să-mi las sufletul în pat. El se trezeste şi nu mă lasă, Se agaţă de mine, plecăm amândoi. Mergem pe stradă şi el e îmbrăcat Pestiţ şi ciudat şi spune prostii Lumea nu-l place şi urlă la mine: -Găseşte-ţi băi nene un suflet normal Am să alerg la mare Să-mi spăl sufletul de noroi Am să-l ard în soare Şi-l las să spună prostii. Nu ştiu cum într-o seară ploioasă De sufletul meu m-am rătăcit.. Purta în seara aia tenişi albaştri A doua zi lumea mă felicita. Poate că e la mare... A plecat înaintea mea Vin şi eu în weekend Şi o să am sufletul împăcat. Ne învaţă să minţim Şi să fim ce nu putem Şi-n oglindă când privim E un fals. Doar pe plajă îl regăsesc Chipul de la scara doi, Merile din camera cu flori Marea îmi dă mereu înapoi Tot ce oamenii îmi iau Un delfin mă învaţă cum De departe să-mi aud Sufletul când l-am pierdut Sufletul când l-am pierdut Am să alerg la mare Să-mi spăl sufletul de noroi O să-l ard în soare Şi-l las să spună prostii. 17 ani....infinit 17 ani bairame timiditate început salivă buze răsuflare noapte albă lacul tei ciorapi de damă suferinţă fotografie rămas bun disperare hohote de râs poliţie răsărit metrou prietenie plajă foc dragoste putere tinereţe fum iubire amintire val nepăsare luptă orgasm ideal Şapteşpe mii pahar ţigară cămin speranţă aşternut beţie cântec ignoranţă rucsac nisip gara de nord carte de muncă libertate urlet rană scârbă milă laşitate orgoliu furie nedreptate mizerie otravă răutate violenţă sânge succes povară somnifer avuţie aer secundă ger invidie depravare zar nerăbdare goană depresie mal delfin lumină orizont linişte furtună despărţire somn albastru cerşetor destin rătăcire suflet coroană chin uitare lacrimă copil oboseală tremur prevestire har speranţă judecată scrum aşteptare zâmbet credinţă drum deşertaciune stele foc întuneric înger nemurire nimic călătorie univers moleculă dor infinit |